Să începem cu veştile proaste. Datoria externă a României, în februarie 2015, era de 93,6 miliarde euro. Pare mult, dacă ne întrebăm unde s-au dus banii. Să continuăm cu veştile bune. Enciclopedia Economiei Resurselor Minerale din România, apărută pe piaţă recent, arată că situaţia resurselor naturale ale ţării este absolut strălucitoare.
La pagina 28 a Enciclopediei este prezentat un tabel cu principalele rezerve de resurse minerale, pe cantităţi. Astfel, avem rezerve de 2.800 de milioane de tone de lignit, care, la preţul actual de 50 de euro pe tonă, ar însemna un “potenţial naţional” de 140 de miliarde de euro. Avem, de asemenea, 900 de milioane de tone de huilă, care, la preţul actual de 53 de euro pe tonă, dau 47,7 miliarde de euro.
Zăcămintele de cupru sunt estimate şi ele la 900 de milioane de tone, la o concentraţie de minimum 16% cupru curat; la preţul de 400 de euro pe tonă, ar reprezenta 51,7 miliarde de euro.
La pagina 28 a Enciclopediei este prezentat un tabel cu principalele rezerve de resurse minerale, pe cantităţi. Astfel, avem rezerve de 2.800 de milioane de tone de lignit, care, la preţul actual de 50 de euro pe tonă, ar însemna un “potenţial naţional” de 140 de miliarde de euro. Avem, de asemenea, 900 de milioane de tone de huilă, care, la preţul actual de 53 de euro pe tonă, dau 47,7 miliarde de euro.
Zăcămintele de cupru sunt estimate şi ele la 900 de milioane de tone, la o concentraţie de minimum 16% cupru curat; la preţul de 400 de euro pe tonă, ar reprezenta 51,7 miliarde de euro.
Ne-am putea plăti datoria externă… de şapte ori!
Sarea, în cantitate de 4.000 de milioane de tone, la preţul de 1 leu/25 de kilograme, dă 35,6 miliarde de euro. Zăcămintele de aur, despre care Libertatea a mai scris, se ridică la aproximativ 146 de miliarde de euro, iar argintul, la 6,8 miliarde de euro.
Minereurile polimetalice sunt şi ele foarte bogate. Într-o tonă de minereu polimetalic se găsesc 10 grame de molibden, câte 30 de grame de nichel şi de cobalt, 50 de grame de crom, 300 de grame de galiu, 1.000 de grame de titan, 2.500 de grame de vanadiu şi 5.000 de grame de arseniu. Conform Enciclopediei Resurselor Minerale, în România există 90 de milioane de tone de minereuri polimetalice. Preţul mediu al acestor metale este 38 de euro kilogramul. Făcând înmulţirile de rigoare, putem afla că există 900 de tone de molibden în zăcământ, de exemplu, la preţul total actualizat de 34.335.000 de euro.
Alt exemplu: avem 450.000 de tone de arseniu în zăcământ, la valoarea de 17.167.500.000 de euro – desigur, preţul mediu al pieţei. În fine, preţul total la polimetale se ridică la 30,6 miliarde de euro. La capitolul petrol şi gaze, estimările sunt relative, ţinând cont de faptul că nu ştim cu exactitate ce conţine platforma continentală a Mării Negre. Oricum, estimările făcute în această primăvară arată că încă am avea rezerve de petrol în valoare de 179,7 miliarde de euro şi rezerve de gaz metan ce s-ar ridica la aproximativ 28,7 miliarde de euro.
Aşadar, în total, valoarea zăcămintelor minerale în România s-ar ridica la peste 666 miliarde de euro. Menţionăm că de aici lipsesc unele zăcăminte mai “sensibile”, cum sunt cele de uraniu, care nu pot fi divulgate. Concluzia este că avem bunuri subterane prin care ne putem plăti datoria externă actuală de şapte ori. Se pune însă întrebarea: de ce am mai făcut această datorie, dacă avem asemenea valori în ţară?
Minereurile polimetalice sunt şi ele foarte bogate. Într-o tonă de minereu polimetalic se găsesc 10 grame de molibden, câte 30 de grame de nichel şi de cobalt, 50 de grame de crom, 300 de grame de galiu, 1.000 de grame de titan, 2.500 de grame de vanadiu şi 5.000 de grame de arseniu. Conform Enciclopediei Resurselor Minerale, în România există 90 de milioane de tone de minereuri polimetalice. Preţul mediu al acestor metale este 38 de euro kilogramul. Făcând înmulţirile de rigoare, putem afla că există 900 de tone de molibden în zăcământ, de exemplu, la preţul total actualizat de 34.335.000 de euro.
Alt exemplu: avem 450.000 de tone de arseniu în zăcământ, la valoarea de 17.167.500.000 de euro – desigur, preţul mediu al pieţei. În fine, preţul total la polimetale se ridică la 30,6 miliarde de euro. La capitolul petrol şi gaze, estimările sunt relative, ţinând cont de faptul că nu ştim cu exactitate ce conţine platforma continentală a Mării Negre. Oricum, estimările făcute în această primăvară arată că încă am avea rezerve de petrol în valoare de 179,7 miliarde de euro şi rezerve de gaz metan ce s-ar ridica la aproximativ 28,7 miliarde de euro.
Aşadar, în total, valoarea zăcămintelor minerale în România s-ar ridica la peste 666 miliarde de euro. Menţionăm că de aici lipsesc unele zăcăminte mai “sensibile”, cum sunt cele de uraniu, care nu pot fi divulgate. Concluzia este că avem bunuri subterane prin care ne putem plăti datoria externă actuală de şapte ori. Se pune însă întrebarea: de ce am mai făcut această datorie, dacă avem asemenea valori în ţară?
Actuala Lege a Petrolului dezavantajează România
Enciclopedia Economiei Resurselor Minerale din România (foto) atrage atenţia asupra faptului că Legea Petrolului 238/2004, comparativ cu legile anterioare din 1924, 1029, 1937, 1942, “nu împlineşte o serie de deziderate”, printre care:
Legea nu face nici o menţiune privind obligaţia la o exploatare raţională a zăcămintelor de petrol şi gaze
Nu desemnează un Institut de Cercetări românesc care să verifice şi să avizeze documentaţiile elaborate de concesionari, tehnologiile şi soluţiile tehnice aplicate
Nu există un organism de monitorizare şi control (similar fostei poliţii miniere) a producţiei extrase, a operaţiunilor petroliere executate pe zăcământ, de verificare a exactităţii datelor înscrise în cadastrul petrolier şi în cartea petrolieră.
Condiţiile de ocupare a suprafeţelor aparţinând terţilor încalcă dreptul de folosinţă şi de dispoziţie a proprietarilor privaţi în folosul concesionarilor.
Legea Petrolului nu este în acord cu legislaţia financiară, iar în privinţa comercializării produselor petroliere, care reprezintă un monopol, nu există nici o lege sau reglementare legală menită să limiteze creşterea nejustificată a preţurilor sau comercializarea produselor petroliere neconforme ori contrafăcute.
Legea nu face nici o menţiune privind obligaţia la o exploatare raţională a zăcămintelor de petrol şi gaze
Nu desemnează un Institut de Cercetări românesc care să verifice şi să avizeze documentaţiile elaborate de concesionari, tehnologiile şi soluţiile tehnice aplicate
Nu există un organism de monitorizare şi control (similar fostei poliţii miniere) a producţiei extrase, a operaţiunilor petroliere executate pe zăcământ, de verificare a exactităţii datelor înscrise în cadastrul petrolier şi în cartea petrolieră.
Condiţiile de ocupare a suprafeţelor aparţinând terţilor încalcă dreptul de folosinţă şi de dispoziţie a proprietarilor privaţi în folosul concesionarilor.
Legea Petrolului nu este în acord cu legislaţia financiară, iar în privinţa comercializării produselor petroliere, care reprezintă un monopol, nu există nici o lege sau reglementare legală menită să limiteze creşterea nejustificată a preţurilor sau comercializarea produselor petroliere neconforme ori contrafăcute.
