Despre servetele celebre

Care ar putea fi diferenta dintre un servetel banal genul de unica folosinta si un servetel celebru ?

Unii spun ca modelul face diferenta adica bulinutele, dotarile parfumate, dimensiunea sau poate pretul, altii spun ca utilitatea marginala este cea mai importanta si ca la produsele tip convenience chiar absenta, adica lipsa servetelului la momentul oportun ridica unele neajunsuri…mai mici sau mai mari in functie de moment

Totusi, cand este celebru un servetel ?  inainte de folosire cand este nou si frumos sau dupa folosire cand probabil este oarecum folosit, sifonat si purtator de urme  ?

Pai depinde cine cand si cum l-a folosit J))

Oricum, cred ca unul dintre servetelele celebre de pe net este servetelul pe care a fost desenata prima data curba Laffer, banuiesc ca un servetel impecabil, alb, satinat si complet reutilizabil, varianta de restaurant de clasa… J))

The story of how the Laffer Curve got its name

begins with a 1978 article by Jude Wanniski in The

Public Interest entitled, “Taxes, Revenues, and the

‘Laffer Curve.’”1 As recounted by Wanniski (associate

editor of The Wall Street Journal at the time), in

December 1974, he had dinner with me (then professor

at the University of Chicago), Donald Rumsfeld

(Chief of Staff to President Gerald Ford), and

Dick Cheney (Rumsfeld’s deputy and my former

classmate at Yale) at the Two Continents Restaurant

at the Washington Hotel in Washington, D.C. While

discussing President Ford’s “WIN” (Whip Inflation

Now) proposal for tax increases, I supposedly

grabbed my napkin and a pen and sketched a curve

on the napkin illustrating the trade-off between tax

rates and tax revenues. Wanniski named the trade-off

“The Laffer Curve.”

I personally do not remember the details of that

evening, but Wanniski’s version could well be true.

I used the so-called Laffer Curve all the time in my

classes and with anyone else who would listen to

me to illustrate the trade-off between tax rates and

tax revenues. My only question about Wanniski’s

version of the story is that the restaurant used cloth

napkins and my mother had raised me not to desecrate

nice things.

This paper, in its entirety, can be found at:

www.heritage.org/research/taxes/bg1765.cfm

Produced by the Thomas A. Roe Institute

for Economic Policy Studies

Published by The Heritage Foundation

214 Massachusetts Avenue, N.E.

Washington, DC 20002–4999

(202) 546-4400 heritage.org

Am cautat pe net  servetelul respectiv insa se pare ca nu prea e fotogenic si cu toata celebritatea de moment, pentru istorie, a ramas doar curba de pe el J

Curba Laffer asa cum am gasit-o pe net, e un graphic foarte destept, sugestiv, simplu de desenat si foarte simplu de inteles si face legatura dintre nivelul taxelor ca procent si suma care se poate colecta la bugetul statului.

Astfel, curba Laffer identifica un maxim al taxelor pe care le poate colecta sistemul din motive obiective.

Urmarind curba Laffer observam pe prima portiune cum cresterea taxelor reprezinta si cresterea sumelor colectate la buget dupa care, odata cu atingerea punctului de maxim orice crestere a taxelor reprezinta de fapt o scadere accelerate a sumelor colectate de sistem.

Bineinteles, pe langa aspectele pure de teorie economica in practica mai apare un element subiectiv care face, ca la orice crestere a taxelor, piata sa reactioneze negativ in orice punct de pe curba Laffer.

Suplimentar, acelasi factor subiectiv apare si in varianta scaderii taxelor existand un prag de sensibilitate specific fiecarei piete in parte peste care incep sa apara efectele positive generate de scaderea taxelor.

Justificarea teoretica este strans legata de identificarea pe curba Laffer a unor aspecte strict aritmetice dar si a unui mecanism economic ale carui efecte sunt divergente unui rationament pagubos de genul “taxe multe si mari si sistem cat mai stufos si ambiguu”.

Datorita importantei si efectelor pe termen lung si chiar la nivel istoric ale politicii fiscale originea istorica a curbei Laffer poate fi gasita la ganditori economici din cei mai diversi.

Astfel, Ibn Khaldun un filozof musulman din secolul 14 aprecia in cartea sa Muqaddimah ca “taxele mici colectate de la o mare masa de platitori” ar fi mai sanatoase, iar J.M. Keynes facea o paralela intre sistemul de taxe care are pierderi si o firma care are pierderi la care solutia recuperarii pierderilor a fost cresterea pretului de vanzare generand vanzari mai mici si implicit o ineficienta mai mare odata cu intrare sigura pe o spirala falimentara.

Totusi, dovezile cele mai clare ale oportunitatii scaderii taxelor ca masura anticriza (o consecinta a curbei Laffer) sunt rezultatele reducerilor de taxe aplicate de Administratia Americana in momente dificile din punct de vedere economic.

Astfel, in 1924 reducerea de taxe HARDING-COOLIDGE avut ca rezultat cresterea veniturilor la rezerva federala de la -9.2% la 0.1%, cresterea GDP de la 2% la 3.4% si scaderea somajului de la 6.5% la 3.1%.

In 1964, reducerea de taxe J.F. KENNEDY a avut ca rezultat cresterea veniturilor la rezerva federala de la 2.6% la 9%, cresterea GDP de la 4.6% la 5.1% si scaderea somajului de la 5.8% la 3.9%, iar ca valoare a rezultat o crestere a veniturior anuale la rezerva de stat de la 72 bil USD la 113 bil USD in patru ani.

In 1981, reducerea de taxe REAGAN a avut ca rezultat cresterea veniturilor la rezerva federala de la -2.6% la 3.5%, cresterea GDP de la 0.9% la 4.8% si scaderea somajului de la 7.6% la 7.8%, iar ca valoare a rezultat o crestere a veniturilor anuale la rezerva de stat de la 344 bil USD la 434 bil USD in patru ani.

Si cu toate ca multi tremura cand vine vorba de reduceri de taxe, avand in vedere periodicitatea reformelor de taxe si situatia economica actuala, probabil lista va continua cu numele unui presedinte mai recent ….

Bineinteles, asta daca nu cumva descopera intre timp ca prin aplicarea vreunui system de management inovativ si performant si in domeniul fiscal pot obtine plusuri de 10% la buget pastrand doar doua taxe: impozitul pe profit si taxa pe valoare adaugata J)))