John Maynard Keynes, primul Baron de Keynes (1883-1946), absolvent Eton, a fost un economist britanic care a schimbat modul in care societatea globala intelegea mecanismele macroeconomice, initial profesor de matematica si filozofie, provocat de miscarile socio-economice generate de Primul Razboi Mondial si Marea Criza Economica din 1930, a incercat sa clarifice cauzele si sa vina cu o solutie care sa rezolve situatia in contextul crizei economice si a evolutiei noilor abordari socio-economice ale momentului.
Se pare ca rezultatul a fost bun astfel incat Keynes a devenit membru al Academiei Britanice in 1929 si membru al elitei politice britanice in perioada interbelica si a celui de al Doilea Razboi Mondial, detinand un rol proeminent in Conferinta de la Bretton-Woods, in infiintarea Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale.
Un om destul de norocos, Keynes a castigat o avere la bursa, a supravietuit unui bombardament german in vecinatatea casei din Londra, o bomba spargand geamurile casei iar alta cazuta in vecinatate neexplodand la impact, a supravietuit comentariilor sale destul de liberale si s-a casatorit dupa o tinerete controversata cu o balerina de origine rusa.
Keynes a pus bazele macroeconomiei moderne punand in evidenta un aspect extrem de important, acela ca "aggregate demand"cererea agregata sau "total spending" cheltuiala totala este un parametru care determina aspectul general al economiei, in acest sens in cartea sa "The General Theory of Employment, Interest and Money" publicata in 1936 sustinand ideea ca "demand creates its own supply, changes in aggregate demand cause changes in real GDP and employment".
Un alt aspect interesant este ca in pricipiu, in viziunea lui Keynes, pentru o economie prospera ar trebui sa cheltuim mai mult si sa economisim mai putin, solutia pentru iesirea din orice criza fiind "the Government have to spend now money that they have not have".
In cartea sa "How to Pay for the War", publicata in 1940, o carte cu doar 30pg vine cu solutia salvatoare, in viziunea sa guvernul trebuie sa taxeze doar banii care se scot din circuit, adica economiile si importurile, sa evite daca se poate aspectele inflationiste si cel mai important sa evite taxele pe elementele care genereaza cererea agregata, adica taxele pe factorii de productie si elementele generatoare de activitate economica, in timp ce ar trebui sa investeasca tot ce se poate investi.
In cartea sa "The Means of Prosperity" mentioneaza prima data "the multiplier effect" un aspect important care sustine teoretic ca tendinta catre consum este favorabila cresterii economice, simpla axioma prin care "consumatorii daca au bani mai multi vor cumpara mai mult" orientand societatea catre prosperitate.
In teoria keynesiana efectul multiplicator in economie este generat de propensitatea marginala catre consum, adica proportia din venituri alocata pentru cheltuiala pe care o face fiecare consumator, Harrod 1936, 1939 analizand multiplicatorul din perspectiva ciclurilor de afaceri, Hansen-Samuelson din perspectiva integratorului matematic si a efectului de accelerare, iar Harris 1984, Bruno-Sachs 1985, Davajan 1998 din perspectiva conditiilor de echilibru macroeconomic.
In aceasta viziune
investitiile private+cheltuiala guvernului+exporturile =>>consumuri+economii+taxe+importuri
astfel, orice crestere in investitiile private, cheltuiala guvernului si exporturi contribuind la cresterea economica si orice scadere a economiilor, taxelor si importurilor fiind benefica cresterii economice.
Urmand acelasi rationament si scaderea consumurilor ar trebui sa conduca tot la cresterea economica insa evident este gresit, toata teoria keynesiana sustinand exact faptul ca solutia este cresterea consumului (perceput ca spending, adica materializarea investitiilor si satisfacerea prin productie a consumului populatiei)...
In viziunea functionalista misterul consumurilor este explicat prin faptul ca firmele sunt atat sursa cat si destinatia consumului fiind sa spunem in acelasi timp atat principalii producatori de valoare adaugata cat si principalii consumatori.
Formula Hansen-Samuelson 1939 pune in evidenta multiplicatorul keynesian fara sa arate daca este accelerator sau decelerator si fara sa remarce aspectul paradoxal al consumului, incearcand sa rezolve ecuatia:
Itotala = Iprivata+Ibancara+b(Ct-Ct-1) unde I este investitia si C este consumul, iar b>0;
In viziunea functionalista suntem de acord cu aspectele generale keynesiene insa acceptam ideea ca fenomenul este mai complex existand si aspecte monetariste cum ar fi rata de refinantare, inflatia, masa monetara, etc., iar teoria keynesiana ofera doar o intelegere incompleta a consumului si a multiplicatorului ca expresie a functionalismului si a evolutiei, in teoria functionalista multiplicatorul reprezentand existenta feedback-ului pe care un sistem economic sanatos il foloseste in fiecare secunda.
Astfel, functionalismul in perspectiva evolutiei pune in evidenta obligativitatea maximizarii intrarilor in motorul economic (investitiile private, cheltuiala guvernamentala si exporturile) cu eliminarea "pierderilor" reprezentate de taxe pe factorii de productie (munca, pamant, capital, spirit de antreprenoriat) si colectarea doar a doua taxe la iesirea din motorul economic, respectiv impozit pe profit si o taxa regulatoare pe schimbul de marfuri (TVA sau sales tax)
In acelasi timp functionalismul intelege conceptul de "keynesian cross" ca generatorul unui punct de inflexiune unde fortele economice antagoniste (membrul stang si membrul drept din ecuatia de echilibru) prin oscilatie produc efect, constituind sursa efectului de multiplicare si sa spunem ideeea care se afla la baza functionalismului si care este reprezentata de modelul empiric a "doua pistoane economice care oscileaza in jurul unui punct de suport" producand forta economica :)
Evident in acest sens functionalismul s-a apropiat de formula Hansen-Samuelson incercand sa explice multiplicatorul, efectul de accelerare/decelerare si aspectul paradoxal al consumului din ecuatia de echilibru, consumul este in membrul drept si la prima vedere ar trebui scazut pentru a avea efect cand de fapt consumul trebuie crescut pentru a potenta factorul multiplicator :)
pentru a demonstra seriozitatea cu care functionalismul abordeaza pregatirea teoretica pornim de la aceeasi formula:
Itotale = Ifonduripopulatie+Ifonduribancare+Ifonduriconsum, unde I este investitia
intelegem ca investitia din consum se face prin intermediul producatorilor care datorita consumului primesc capital pentru desfasurarea activitatii prin intermediul vanzarilor notata cu Ifonduri consum
datorita faptului ca absorbtia nu este completa, consideram k un factor de capitalizarea vanzarilor, astfel
Ifonduriconsum = K x t
unde K reprezinta capitalizarea din consum prin intermediul vanzarilor [USD/zi] si t reprezinta nr de zile avute in vedere
Delta K = a x Delta C x Delta t
unde C reprezinta consumul si a reprezinta rata de absorbtie a capitalului din consum in afaceri
astfel
Delta Ifoncuriconsum = Delta K x Delta t sau
Delta Ifonduriconsum = a x Delta C x Delta t x Delta t = Alfa x Delta t la patrat :)
unde Alfa = a x Delta C reprezentand variatia capitalului absorbit
in continuare raportam si celelalte elemente din ecuatia de echilibru la evolutia lor in timp
Ifonduripopulatie =>>> este o suma fixa din perspectiva investitiilor deoarece reprezinta suma economisita de populatie si tinuta in afara ciclului economic fiind constanta in timp si reprezentand un potential de investitie neutilizat, astfel putand fi notata
Ifonduripopulatie = Gama [USD]
Ifonduribancare =>>> reprezinta reprezinta o suma variabila din perspectiva investitiilor, in conditii ideale pentru simplificare, suma pecare o introduc bancile in consum din surse proprii se datoreaza dobanzii bancare si este direct proportionala cu timpul, astfel putandfi notata
Ifonduribancare = Beta x t
unde Beta este capitalul bancar absorbit in afaceri [USD]/zi
revenind la ecuatia de echilibru keynesian
Itotale = Ifonduripopulatie+Ifonduribancare+Ifonduriconsum o putem exprima ca fiind evolutiva in timp:
Delta Itotale = Delta Ifonduripopulatie + DeltaIfonduribancare + Delta Ifonduriconsum devenind
DeltaItotale = Gama + Beta x Delta t + Alfa x Delta t patrat, deoarece suntem functionalisti :) vom scrie totul ca o functie de timp
f(t) = Itotale(t) = Alfa x t patrat + Beta x t + Gama
care este evident functie de gradul 2 la care aplicand o formula nemanageriala intalnita si in ciclul primar putem determina radacinile si intersectia cu axele ox si oy si bineinteles forma curbei convexa sau concava :)
sau printr-o derivata simpla putem sa determinam daca suntem pe o panta crescatoare sau descrescatoare, adica efectul multiplicator keynesian sau functionalist este pozitiv sau negativ adica sistemul economic accelereaza sau decelereaza :)
sau putem scrie
Investitiiprivate + cheltuialaguvernului + export = Investitiitotale = Alfa x t patrat + Beta x t + Gama
intrebarea e cum sa crestem cel mai repede elementele din membrul stang al ecuatiei, cresterea fiind extrem de favorabila, cresterea investitiilor private reprezentand prosperitate, activitate economica si cresterea profitului la cetateni, cresterea abilitatii guvernului de a cheltui inseamna bugete mai mari, iar cresterea de export inseamna piata externa mai mare...
daca luam pe rand elementele din membrul drept al ecuatie, observam ca
Gama =>>> coeficientul economiilor la populatie este o constanta pe care in realitate in valoare absoluta o putem influenta cu greu doar prin cresterea profitului la cetateni, din punct de vedere teoretic, pe grafic reprezinta doar o dreapta paralela cu axa ox, axa timpului in cazul nostru
Beta =>>> coeficientul investitiilor din banii bancilor poate fi crescut doar ca inseamna cresterea dobanzii de imprumut bancar si este destul de limitat, totusi din punct de vedere teoretic "Beta x t" poate fi asimilata cu o dreapta cu originea in 0 prezentand o panta foarte lenta (in realitate nu porneste chiar de la 0 deoarece exista si dobanda de refinantare a Bancii Nationale)
Alfa =>>> coeficientul investitiilor din consum poate fi crescut destul de mult si destul de rapid prin intermediul consumului si a investitiilor in economie influentand decisiv prin faptul ca este coeficientul unui termen la puterea a doua, teoretic din punct de vedere grafic "Alfa x t patrat" este o functie de gradul doi pe care se evolueaza destul de rapid :)
intr-un final, pentru simplificare, considerand ceilalti termeni putin importanti, putem considera variatia termenului "Alfa x t patrat" ca fiind expresia factorului multiplicator, iar datorita faptului ca putem scrie
f(t) = Itotale = Alfa x t patrat
sau Alfa = Itotale / t x t
de unde
Alfa = Delta Itotale / Delta t x Delta t = viteza de variatie a Itotale / Delta t
(unde viteza de variatie a Itotale = Delta Itotale / Delta t si Alfa = a x Delta C reprezentand variatia capitalului absorbit din vanzari)
sau altfel spus:
1) factorul multiplicator este o acceleratie care se refera la viteza cu care variaza investitiile totale in unitatea de timp
2) factorul multiplicator este bine reprezentat de viteza de variatie a investitiilor realizate de firme prin capitalizarea vanzarilor :)))
revenind la modele, pentru a avea o reprezentare mai clara putem sa facem o comparatie intre doua modele empirice: investitiile vin la robinet si pentru a avea acceleratie deschidem robinetul cu viteza din ce in ce mai mare sau investitiile sunt parte intr-un mare motor functional in care pistoanele accelereaza ritmic descriind o miscare de tip sus jos si o reprezentare fazoriala caracterizata de amplitudine si frecventa :)
pentru ca reprezentam conceptul functionalist consideram ca solutia este un motor functional la care sa adaugam cate perechi de pistoane putem, varianta cu robinetul fiind buna doar pentru perioade limitate, deoarece putem sa deschidem robinetul accelerat doar o perioada destul de scurta fiind limitati de parghia manetei sau daca ne jucam cu maneta sus jos se va rupe in cele din urma si robinetul, ceea ce sigur e de tinut cont :)
Niciun comentariu:
TrimiteČi un comentariu