pe bandă rulantă, că în România sunt prea mulți propritari, totuși:
Legea este altfel,
-------------------------------------------------------------------------
Constituția României: ARTICOLUL 24
(1) Dreptul la apărare este garantat.----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Adică orice cetățean are dreptul la apărare față de oricine, în justiție, în fața instanței și conform art.13, alin.3 Cod Procedură Civilă, părtile au dreptul să participe la toate fazele de desfășurare ale procesului, adică și pârâtul are dreptul să fie informat, să depună probe și să își susțină cauza astfel încât să câștige demersul juridic, iar hotărârea instanței să fie în favoarea pârâtului.
Suplimentar, Art.8 din Cod de Procedură Civilă menționează clar: egalitatea părților în justiție este garantată, iar părțile își pot exercita drepturile procesuale egal și fără discriminări.
Bineînțeles aici funcționează și prezumția de nevinovăție conform art. 48, Titlul VI din Carta Uniunii Europene și art.11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, adică doar instanța, în urma unui proces just, în care părțile au drepturi egale, poată să stabilească vinovăția debitorului, patrimoniul personal fiind inalienabil, inviolabil, garantat de art.44 din Constituția României.
Care este tradiția în litigiile comerciale din toate timpurile? păi este simplu, primul pas vizita la un avocat specializat în cauze comerciale care la prima consultație înainte de a se apuca de ceva întreabă vânzătorul/creditorul dacă are contract adică documentul din care să reiasă clar obligațiile asumate de părți, după care întreabă dacă are comandă sau factură adică documentul care reprezintă acceptarea obligației de plată pentru o cantitate clar determinată, la un preț clar determinat, după care întreabă dacă are aviz de însoțire a mărfii adică documentul care să ateste transferul bunurilor în cantități determinate între părți, adică transferul dreptului de proprietate, debitorul putând fi obligat să plătescă doar ce a comandat conform contractului.
Toate bune și frumoase, dacă vânzătorul spune că le are este invitat la a doua consultație cu documentele în cauză în original.
La a doua consultație avocatul specializat îi spune creditorului că trebuie să verifice împreună dacă datele corespund deoarece instanța este foarte atentă la diferențele între contract, factură și avizul de însoțire a mărfii și dacă constată cea mai mică diferență le va respinge acțiunea și nu vor obține o hotărâre cu valoare de titlu executoriu.
Un duș rece și un moment de panică în care creditorul verifică numele și adresa debitorului care trebuie să corespundă în contract, factură și aviz cu toate datele de identificare, contractul să fie semnat și ștampilat cu ștampila rotundă, persoana semnatară să aibă dreptul să semneze în numele debitorului, factura să fie corect întocmită la produs și preț conform contractului și corect acceptată de debitor cu semnatură și identificarea exactă a persoanei care semnează, eventual ștampilă, după care verifică avizul de însoțire a mărfii care trebuie să fie în continuarea contractului, a facturii și să fie acceptat prin semnătură de o persoană clar identificată, eventual ștampilă.
După care avocatul specializat completează chemarea în instanță, părțile sunt citate, debitorul are ocazia să depună întâmpinare și să îsi susțină cauza și daca produsul nu corespunde contractului, prețul e greșit, livrarea necorespunzătoare sau pur și simplu sunt erori de completare documente, semnături ilizibile, fără ștampile, fără date personale, etc, câștigă cauza, creditorul putând ataca hotărârea instanței dacă are bani și timp de cheltuit.
Ce se intâmplă acum? păi este o oroare din punct de vedere al dreptului comercial și al justiției, interese antinaționale obscure au deformat absolut tot ce se putea în goana după valori imobiliare, profitând de dezorientarea clasei politice și naivitatea istorică pe care o avem ca și proprietari.
Banca, creditorul din poveste merge la un executor judecatoresc, din toate timpurile chestia nasoală la care ajungeau hotărârile judecătorești după parcurgerea procedurii în instanță, executor care nu este nici avocat și nici instanță și conform legii trebuie să fie obiectiv și echidistant, executând un serviciu public în interesul ambelor părți în final fiind plătit de debitor.
Executorul acceptă orice documente pe care banca i le pune la dispoziție, fără să verifice dacă sumele corespund, dacă datele corespund, dacă documentele sunt semnate și acceptate de debitor, etc și fără să aibă cumva posibilitatea să compare povestea băncii cu povestea debitorului, contravenind flagrant legii care menționează că sumele cerute trebuie să fie certe, lichide și exigibile și să rezulte evident din documente acceptate de debitor.
După care dosarul ce conține doar actele și punctul de vedere al creditorului ajunge în instanță care deliberează în camera de consiliu fără citarea părților evident conform sumei cerute de executor și emite titlu executoriu pe baza căruia executorul se pregătește rapid de tot să cheme doua persoane la o licitație cu strigare care va vinde într-un final proprietatea în cauză la un preț derizoriu.
Conform legii dacă cumva debitorul este în țară și poșta ajunge în timp util poate să conteste titlul executoriu în 15 zile, urmând un proces grotesc în care motivele de contestație pe baza nerespectării condițiilor contractuale sau al clauzelor abuzive nu se pot dezbate deoarece pot face obiectul unui proces civil separat, bagheta magică introducând o astfel e prevedere, art.713 Cod Proc. Civ.
Prescrierea nu poate fi discutată chiar dacă execuția apare după expirarea termenului de 3 ani conform legii în vigoare la data semnării contractului de credit, prescripție pe care instanța avea obligația să o cerceteze din oficiu în baza aceleiași legi aflate în vigoare la data semnării contractului.
În final clauzele abuzive ce se referă la diferențe de plată introduse pe ascuns de bancă în desfășurător de peste 13.000 euro sunt trecute cu vederea ca fiind secret de stat, iar banca bineînțeles că uită să atașeze desfășurătoarele originale semnate de client pe baza cărora instanța ar fi putut stabili diferența (totul din experiență proprie).
Complet aiuritor și total împotriva legii și uzanțelor, este moștenirea pe care o generație târnosită o lasă pentru aia micii să o rezolve ei...dacă aia micii o să mai înteleagă că lumea merge altfel și tanti de la bancă n-are dreptul să le fure 25% din suma împrumutată doar pentru faptul că lucreză la bancă, că executorul este la finalul procesului comercial pe post de executor fără să aibă dreptul să facă dosare sau să judece ceva deoarece nu are competență, singura obligată să impartă dreptatea și asta în prezența părților fiind instanța...
