Că tot veni vorba de bănci care scot pe bandă rulantă dosare de execuție silită fără reprezentare în justiție și licitații de vînzare prin strigare cu 1-2 participanți, chiar mi-a trecut prin fața ochilor o mare stivă de dosare de execuție silită pentru credite cu ipotecă organizate de o mare bancă comercială cu capital fost românesc...
Pentru că am asistat și la câteva intâlniri cu proprietari pe cale de expropriere și am și o experiență personală, chiar mi-am pus întrebări, oare este corect? ce trebuie făcut ca dramele cu executări silite să fie evitate și indiferent de turbulențele pe care viața le poate aduce, mai ales în perioada actuală, lucrurile să fie acceptabile, iar sistemul de creditare pentru bunuri de valoare ridicată să funcționeze și să creeze plusul de valoare pentru societate de care avem atâta nevoie...
Cred că imediat cum m-am gândit la riscuri și la faptul că planurile de viață sunt mai impredictibile ca schimbările de climă în perioada actuală, cred că m-am gândit la asigurări, dacă suntem obligați să avem RCA in caz de ceva, unde costul mediu de reparații auto în 2020 este de 8.256lei, deci un pericol financiar mic, de ce nu avem o asigurare obligatorie pentru credite imobiliare mai ales că valorile sunt importante, cu riscuri și pericole pentru destine de multe ori mult mai grave decât o vopsea zgâriată?
Evident, am căutat înfrigurat dacă banca comercială cu capital fost românesc, care are o divizie dedicată de asigurări, dacă banca cu pricina are cumva asigurări pentru credite...bineînțeles că are toate asigurările mai puțin asigurarea creditelor, constatare dezumflătoare și oarecum amară care însă m-a motivat să caut mai multe despre asigurarea creditelor imobiliare...
Resigurarea creditelor imobiliare se pare că a început în 1880 peste ocean, iar prima lege în domeniu a fost dată în statul New York în 1904, clar o lungă istorie cu multe bune însă și crize majore cum a fost cea din 1933 care a schimbat complet peisajul în industria de ”private mortgage insurance”, piața revenindu-și deabia după război prin anii 50.
Cu valori ce încep cu 0.14% anual, resigurarea creditelor imobiliare este o cerință obligatorie în multe țări probabil în ideea de a proteja consumatorii pe de o parte și pe de altă parte de a asigura predictibilitate și stabilitate pe o piață care este de mare importanță pentru economie.
Paradoxal, în timpuri bune consumatorii tind să fugă de reasigurări pe care le percep ca o cheltuială suplimentară, legislația fiind asemănătoare RCA, însă probabil percepția consumatorilor depinde de utilitatea asigurării în sine, dacă acoperă complet situația fortuită sau diferența este doar o mică sumă de bani...
Totuși, dacă ne gândim la piețe evoluate și la costuri de reasigurare de sub 100usd/luna pentru proprietăți de valoare medie, pare să fie destul de ok...
Din păcate în România reasigurarea creditelor imobiliare are o istorie subțire și este practicată de foarte puține bănci însă este salvatoare, iar primele de asigurare sunt destul de accesibile, clar mai tare decât RCA-ul...
Desigur pare bizar că segmentul politicianist de pe malurile Dâmboviței a trecut cu vederea reasigurarea obligatorie a creditelor imobiliare și acceptă cu ușurință exproprieri masive, executări silite conduse fără citarea părților în instanță pentru proprii concetățeni, când clauzele anticonsumator, greselile de calcul și desfășurătoarele de plată sau transformat în adevarate secrete de stat care se judecă cu ușile închise :(
probabil fiind foarte ocupați cu legea transportului alternativ care i-a extenuat teribil sub amenințarea hoardelor de taximetristi ce amenințau fatal circulația din Pța Victoriei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu