Legea spune că pentru a executa silit o creanță, suma solicitată conform art.663 Cod Proc. Civ. trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, rezultând din acte recunoscute de debitor, alfel spus suma trebuie să fie lămurită și în afara oricărei suspiciuni.
Din păcate prin contestația la executare datorită unui alt paradox legislativ incredibil, se refuză dreptul debitorului de a contesta valoarea sumei datorită unei erori de calcul de exemplu, deoarece năucitor :) ”pentru lămurirea sumei se poate deschide o altă acține de drept comun” :) interese oneroase modificând Codul de Proc. Civ. prin Legea 310/2018, adică în loc de procedura veche, acum avem dosar întocmit unilateral de executor, emiterea titlului executoriu în camera de consiliu fără citarea părților, contestația sumei fără atacarea fondului, o eventuală acțiune de drept comun care să lămurească fondul și bineînțeles o acțiune de suspendare a executării deoarece altfel chiar dacă banca este în culpă evidentă, instanța o susține cu toate forțele...
Aberant, în loc de un proces comercial pe stil vechi, care să lămurească totul, sunt trei sau poate chiar patru acțini în instanță la care se poate pretinde taxă de timbru, asta în timp ce resursele de timp de lucru, oameni și timp procedural efectiv ale instanței sunt limitate...și bineînțeles doar dacă debitorul are un avocat excelent care se pricepe și prinde termene extrem de strânse...
Cum putem explica situația? E destul de simplu, executările silite sunt vectorul activ al politicii de expropriere accelerată pe care o propagă elemente antinaționale extrem de agresive și fără cea mai mică urmă de respect pentru normele de drept sau pentru tradiție.
Datele privind executările silite sunt destul de rare însă pentru exemplificare în 2013 au fost 16.000 de executari silite, alegând pentru orientare o medie de 10.0000executări/an pentru ultimii 20 de ani deducem un număr de 200.000 de executări, ceea ce pare chiar subdimensionat, de exemplu 10.000 de executări pe an înseamnă aprox. 250 de executări/an/județ, sau altfel spus 20 de executări pe lună pe județ... cred că proporțiile dramei ne scapă...
Totuși, ce reprezintă cel puțin 200.000 de executări silite în ultimii 20 de ani? păi dacă fiecare executare silită este aprox. 100.000euro suma rezultată este cel puțin 20.000.000.000euro...
Aiuritor, proaspeții împroprităriți ai Revoluției din Decembrie au fost deja expropriați de o valoare aproximativă cu valoarea capitalei, tot Bucureștiul fiind apreciat undeva în apropierea sumei de 30mld euro... :)
Nu e nimic nou, exact la fel s-a întâmplat și după împroprietăririle din 1864 și 1918, rețeta începând cu exproprieri, acapararea serviciilor, cumpărarea presei, coruperea politicienilor, cumpărarea resurselor naționale la prețuri derizorii și fără contor la pompă sau cântar la vagonet, privatizări la sume mult subevaluate, guverne instabile și manipulări de speluncă jegoasă, care au culminat de fiecare dată cu intrarea țării în incapacitate de plată...
Totuși, după fiecare împroprietărire toată distracția a durat doar 20-30 de ani, România fiind o țară bogată însă cu anumite limitări legate atât de poziția geostrategică cât și de o schimbare istorică de generație...poftele nelimitate fiind silite să părăsească țara în viteză mare...
Putem fi mândri de curajul pe care l-au avut înaintașii cu Lega Minelor D2294/1924 sau cu legi privind activitatea bancară L61/1931, L30/1934, DL1700/1938 prin care identificau abuzurile, introducerea de anexe unilateral, etc și limitau dobânda bancară la maxim 2% + taxa de scont pentru credite curente și la 1%+taxa de scont pentru credite imobiliare, introducând pedepse cu amenzi usturătoare și chiar cu privarea de libertate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu